Tăierea masivă a pădurilor din România a început în anii ‘20 și continuă până în prezent. În cursul acestei exploatări, au existat momente de exces, practic un adevărat jaf forestier, care a dus la scăderea suprafeței împădurite din totalul suprafeței țării, în general situate într-o constantă de aproximativ 27-28% din teritoriul national. O scădere drastică s-a înregistrat în anul 1934, când pădurile mai acopereau doar 21,8% din suprafața României, fiind exploatate intens în anii crizei economice din 1929-1933. Alte două perioade de masacrare a rezervei de ”aur verde” au fost cele în care pădurile au fost tăiate și exportate în URSS, pe parcursul unui deceniu, între 1948 și 1958 prin SOVROMLEMN, societate așa-zis mixtă româno-sovietică, și în deceniul post-revoluționar în care pădurile românești au fost jefuite, sub protecție politică chiar la nivel prezidențial, sub mandatele lui Klaus Iohannis, de către concernul austriac Schweighofer Holzindurstrie. Mafia lemnului, dus în Austria chiar și în anul în care această țară se opunea intrării noastre în Schengen, se bucura de înalta protecție a unui președinte care s-a ocupat mai degrabă de bunăstarea altora decât a cetățenilor țării sale și, simultan, de propriile sejururi în țări exotice, pe banii contribuabilului român.
La finele secolului XIX, pădurile României acopereau aproape 40% din teritoriu. Scăzute la jumătate în timpul crizei economice interbelice, ele n-au avut timp să se refacă decât partial, până când au venit rușii, iar în zilele noastre jaful a fost continuat de austriecii de la Schweighofer Holzindurstrie, rebotezat Timber, prietenii președintelui Iohannis și ai pesediștilor.
Dar, cum am mai amintit, primul mare jaf la care au fost supuse pădurile de către o putere străină s-a întâmplat după cel de-al doilea război mondial, cînd țara a căzut sub cizma sovietică. Până la mijlocul anilor ´50, când ”sovromurile” au fost desfiinţate, cea mai mare parte a lemnului din România a fost trimisă în URSS ca despăgubiri de război, sau în urma unor schimburi comerciale, la preţuri derizorii. Păduri virgine, seculare şi din ariile protejate ale ţării au fost rase în deceniul de ocupație sovietică a României. ”Pădurile din România se află într-o situaţie foarte rea. Guvernul comunist a fost de acord să aplice Planul Sovietic pentru distrugerea completă a pădurilor. Lemnul tăiat în România este exploatat fără reguli şi fără limite. Păduri antice sunt retezate la pământ, fără a mai exista vreun ordin de reîmpădurire. În acest ritm va mai fi nevoie de 60 de ani pentru ca pădurile să îşi revină la normal. Tot lemnul este exportat în beneficiul Uniunii Sovietice, ca reparaţii de război”, arăta o notă secretă din 1952, din arhivele RFE (Radio Europa Liberă).
Cum arătau pe atunci exploatările forestiere? O informație care a ajuns la CIA, în Statele Unite, relata că una dintre marile uzine de exploatare a lemnului funcţiona la Oneşti, pe râul Trotuş, nu departe de Munţii Tarcău. Exploatarea avea 2.400 de angajaţi, dintre care 450 lucrau în fabrică, iar 2.000 erau tăietori de lemne care munceau, împărţiţi în grupuri, în 18 parcuri întinse fiecare pe câte 1.500 de hectare de pădure. Uzina se întindea pe 15 hectare şi era înconjurată cu garduri de sârmă ghimpată, fiind păzită zi şi noapte de trupe de Miliţie. Directorul uzinei, arăta nota CIA, un membru de partid, îşi trata angajaţii ca pe sclavi şi îi biciuia pe cei care nu îi îndeplineau planul. Era acompaniat pretutindeni de doi miliţieni înarmaţi. Într-o singură localitate din Bistrița se încărcau zilnic 30 de vagoane de bușteni, din păduri seculare, prin munca a o mie de oameni. „Se munceşte zi şi noapte. Toate pădurile sunt distruse fără a se ţine cont de cerinţele viitoare. Tancuri de armată sunt folosite ca tractoare”.
În anii ´50 dezastrul din pădurile României s-a făcut prin înlocuirea pădurarilor (lucrători silvici de meserie) cu oameni fără pregătire, aleşi doar pentru că erau devotaţi Partidului Comunist Român. Încă din 1948, foştii pădurari au fost daţi afară rând pe rând şi înlocuiţi cu membri de partid, fără nicio pregătire sau experienţă, dar verificaţi în schimb din punct de vedere al „devotamentului” lor faţă de stăpânii de la Moscova şi cozile lor de topor din RPR”, se arăta într-un alt raport secret occidental. Potrivit raportului, Corpul Pădurarilor a fost înfiinţat în 1949, era organizat milităreşte, iar membrii săi primeau arme militare şi beneficiau de o instrucţie specială prin Ministerul Afacerilor Interne şi Securitate. ”Majoritatea acestora nu avuseseră niciun căpătâi înainte de instalarea la putere a regimului comunist şi erau târâturile satelor, beţivii, leneşii şi borfaşii satelor, cei care rezemau pereţii cârciumilor în zilele de sărbătoare ca şi în zilele de lucru, elemente incapabile să execute ceva constructiv. Regimul comunist a apelat însă la ei, le-a dat toată consideraţia”. Această armată de mișei, cu nimic deosebită de cei de azi care jefuiesc pădurile patriei pur și simplu pentru banii cu care au fost plătiți de Schweighofer Holzindurstrie au dus la un adevărat măcel al pădurilor. În anii ’50, ca și azi, cel mai bun lemn, al stejarilor și fagilor seculari, lua drumul URSS. În zilele noastre, al Austriei. ”Între 60 şi 70 la sută din cheresteaua folosită în construcţii este exportată în URSS. Restul de 30 – 40 la sută rămâne în folosinţa locală”, arătau rapoarte secrete occidentale în 1952. ”Lemnul este administrat de Sovromlemn. Este trimis via Brăila – Galaţi spre Odessa. Lemnul de calitatea întâi şi a doua este păstrat pentru sovietici. Cheresteaua de calitatea a treia este trimisă în Ungaria, ca lemn sovietic. Probabil o parte ajunge în Cehoslovacia”, arăta o altă notă informativă a CIA. Suprafeţe uriaşe de păduri seculare, de peste million de hectare, au dispărut la începutul anilor ´50. În zilele noastre, o suprafață mai mare decât cea jefuită de sovietici din pădurile României o reprezintă lemnul dispărut în Austria.
Marile inundaţii din România anilor ´70 au fost privite ca o consecinţă a defrişărilor. În 1975, Nicolae Ceauşescu anunţa un plan uriaş de regenerare a pădurilor din România, care urma să se deruleze până în 2010. În program se arăta că suprafaţa pădurilor din România scăzuse de la aproape 9 milioane de hectare (40 la sută din suprafaţa ţării) la începutul secolului XX, la 6 – 6,5 milioane de hectare (27 la sută) în anii ´70, în urma tăierilor haotice. Dar acest plan s-a realizat doar partial, iar reîmpăduririle începute atunci au fost practice anulate de jaful din pădurile României din ultimii ani. În situația unor inundații, în România se va repeta scenariul din 1970. Și pentru asta va trebui să le mulțumim guvernanților PNL – USR – PSD și, bineînțeles, președintelui Klaus Iohannis.
În anul 2022, se constata că pădurile României continuă să dispară în ritm alarmant, cu toate că în 2019 s-a depus la Comisia de Mediu a UE o plângere pentru declanșarea procedurii de infrigemenet pentru tărierea ilegală a 8% din pădurile românești, chiar din arii protejate, fapt petrecut sub protecția politică a guvernului liberal și cu susținerea vechii mafii pesediste, din domeniul lemnului și sub înalta protecție prezidențială. Un ONG din domeniu constata că ”în fiecare oră, sunt defrișate șase hectare, însumând, într-un an, 20 de milioane de metri cubi de lemn tăiate ilegal în țara noastră”. Dar nu s-a putut face nimic. Jaful începuse în 2003, cînd Schweighofer Holzindustrie își începe activitatea în Sebeș, România, cu o imensă fabrică de cherestea, unde se prelucra lemnul tăiat de cele mai multe ori fără forme legale și din arii protejate, în baza relațiilor politice pe care concernul austriac le-a realizat, prin mituirea politicienilor români. Peste un deceniu, când Klaus Iohannis a ajuns președinte al României, concernul austriac a ajuns să controleze cea mai mare parte a industriei de exploatare și prelucrare a lemnului din România. Klaus Iohannis a intervenit chiar în mod direct, în favoarea concernului austriac, pentru modificarea unui articol din Codul Silvic, care dezavantaja Schweighofer Holzindustrie.
În 2016, după mai bine de un deceniu de exploatare austriacă, suprafața totală a pădurilor era de 6.404.400 hectare, mai mică cu două milioane de hectare decât optimul transmis de Uniunea Europeană (8.343.895 hectare). României îi rămâneau de împădurit 1.939.495 hectare. Deși necesitatea creșterii suprafeței ocupate cu păduri era unul dintre obiectivele Strategiei Naționale pentru Dezvoltare Durabilă a României și Strategiei Naţionale a României privind Schimbările Climatice 2013 – 2020, împăduririle nu au avut cum să țină pasul cu defrișările ilegale făcute de austrieci, sub patronaj prezidențial. Cu tot circul prezidențial și imaginile cu Iohannis plantând copaci, numai în 2022, ONG-urile de mediu constatau că, contrar directivelor europene, ”pădurile României dispar în ritm alarmant. În fiecare oră, sunt defrișate șase hectare, însumând, într-un an, 20 de milioane de metri cubi de lemn tăiate ilegal în țara noastră”.
În 2020, Comisia Europeană, după cum declara un oficial de la Bruxelles, ”a deschis o procedură de infringement, cerând României să înceteze exploatarea forestieră ilegală”. Dar nu s-a întâmplat nimic. România n-a implementat Regulamentul UE privind lemnul, care împiedica exploatatorii lemnului să producă și să introducă pe piața UE produse din bușteni recoltați ilegal. Au fost protejate astfel interesele companiei austriece, mai presus chiar decât cererile Comisiei Europene, exact în momentele în care Austria se opunea intrării noastre în Schengen. Perioadă în care, după activiștii de mediu, 70.000 de șoferi (care pot deține mai multe camioane) și aproximativ 20.000 de firme care au permisiunea să taie copaci au lucrat, cu avize sau nu, la tăierea pădurilor României. Potrivit președintelui ONG-ului Agent Green, Gabriel Păun, în cei doi ani de la declanșarea procedurii de infrigment, 13 milioane de metri cubi au fost extrași din toate ariile protejate Natura 2000: ”Imaginați-vă „o coadă de camioane încărcate complet cu lemne din România până în China, în mijlocul INFRIGMENTULUI!”, a explicat acesta. Cele mai multe dintre exploatările ilegale monitorizate de ONG-uri au început chiar defrișarea pădurilor seculare din Munții Făgăraș.
E o crimă comisă de guvernările PNL – USR – PSD din ultimii șapte ani, pe care AUR o va stopa. Din 2022, 32 de deputați și senatori AUR au depus un proiect de lege (Pl-x nr. 531/2022) pentru completarea art.19 din Legea nr.46/2008 (Codul Silvic), privind instituirea unui moratoriu de 10 ani pentru exploatarea limitată a masei lemnoase. Deși Senatul a respins proiectul nostru, iar Camera deputaților a respins dezbaterea lui în regim de urgență, pentru că majorității PSD – PNL nu i se pare o urgență salvarea pădurilor României, fiind și aceasta o concesie făcută Austriei, despre care însă nu se vorbește. Vom veni însă la putere și prioritatea noastră e salvarea pădurilor țării noastre – ca parte a României, țară unde frăția dintre român și codru a fost înlocuită de frăția dintre partidele guvernelor lui Iohannis și Schweighofer Holzindustrie sau Timber, în acordurile simfoniei drujbelor austriece.
