Prima parte: 1.Locul României în context european ● 2. Evoluții după anul 2000 ● 3. Femei și bărbați căsătoriți după starea civilă pe vârste ● 4. Căsătorii după starea civilă corelată a soților ● 5. Căsătorii după vârsta corelată a soților ● 6. Căsătorii ale persoanelor divorțate și văduve ● 7. Vârsta medie la căsătorie

(Partea a doua a artcolului va cuprinde: 8. Piața căsătoriei  și situațiile de dezechilibru numeric între sexe ● 9. Probabilitățile de căsătorie pe vârste ● 10. Ce perspective? ● Referințe ● ANEXA)

Locul României în context european

Dacă situația demografică a țării a fost și este gravă, cu perspective catastrofale, prezentate în articole anterioare, există un fenomen demografic al cărui nivel conferă României o poziție particulară în cadrul celor 27 de State Membre ale Uniunii Europene.  Datele asupra ratei nupțialității în anul 2021, căsătorii la 1000 locuitori, plasează țara noastră, cu 6 căsătorii, în a doua poziție, doar în Ungaria fiind consemnat un nivel mai ridicat în anul 2021. Nivel mediu al ratei în UE-27 era de 3,9 la mie, o treime dintre țării fiind sub acest nivel (figura 1).

Se cuvine însă a adăuga un avertisment. Eurostat a avut și are dificultăți crescânde în prezentarea datelor asupra nupțialității într-un context în care uniunile consensuale, parteneriatele civile și alte forme alternative ale căsătoriei tradiționale se află în masivă expansiune. Comparabilitatea datelor suferă. Oricum însă, datele din figură consfințesc încă un statut particular al căsătoriei și familiei tradiționale în țara noastră.   Datele finale ale recensământului din anul 2021 sunt sărace în ceea ce privește populația trăind în uniune consensuală și se referă doar la femei pe grupe de vârstă. Nu sunt date asupra bărbaților trăind în uniune consensuală și nu avem distribuții după caracteristici demografice, culturale, educaționale, economice nici la femei și nici la bărbați pentru a putea caracteriza o realitate indiscutabilă.  Numărul femeilor trăind în uniune consensuală era la recensământ de 360 mii, reprezentând 4,1 la sută din populația feminină în vârstă de 11 ani și peste. Cifra reală este fără îndoială mai mare dar prudența, rezervele și poate frica au jucat și joacă încă rol de barieră în declararea stării reale. Datele din figură, mai ales cele din treimea inferioară a clasamentului, trebuie privite cu rezervele cuvenite unor realități mai puțin cunoscute în România, expansiunea formelor alternative ale familiei tradiționale.   În grafic Franța apare pe ultima poziție, cu doar 2,3 căsătorii la 1000 locuitori. În anul 2019 au fost în Franța 225 de mii de căsătorii, nivel în regres, și 196 de mii de PACS, nivel în progres constant (Pacte civil de solidarité: contract încheiat între două persoane majore de sex diferit sau de același sex) [2].

Evoluții după anul 2000

Cum a evoluat nupțialitatea după anul 2000 putem vedea în figura 2. Evoluții neobișnuite, chiar „dezordonate”.  Schimbările semnificative care intervin în timp în nivelul ratei nupțialității au două tipuri de determinări: demografice și socio-economice.  Cele demografice se referă la mărimea populației la care au loc majoritatea căsătoriilor, cea în vârstă de 20-34 ani. O populație în regres  în timp la aceste vârste, provenind din declin prealabil al natalității dar și din emigrație  ridicată,   înseamnă un număr mai mic de căsătorii și implicit, o rată  a nupțialității în regres. S-ar putea obiecta la corelație, având în vedere că regresului populației învârstă de 20-34 ani îi corespunde și regresul întregii populații, rata nefiind în mod obligatoriu diminuată.

Observația este corectă dar intervine impactul unor reduceri diferențiate la nivelul grupelor de vârstă. Scade numărul populației tinere dar regresul de la vârstele adulte și vârstnice este mai lent, ceea ce asigură un astfel de ritm și la nivelul întregii populații. Explicația nu o găsim doar  în demografic și alte determinări se impun a fi investigate. O perioadă de creștere economică susținută și stabilă, cu transfer consistent în nivelul de trai, pe fondul unui climat social și politic bine așezat poate favoriza o nupțialitate în ascensiune. Dorința, înclinarea, dispoziția și interesul pentru căsătorie au un suport favorabil. Progresul nupțialității într-un astfel de context este însă lent în demaraj, tinerele cupluri ținând cont și de durabilitatea acestuia din perspectiva aducerii pe lume a copilului și viitorului acestuia.  Pot însă exista și situații în care măsuri punctuale de stimulare a căsătoriei pot avea efecte pozitive, chiar surprinzătoare. Recrudescențele marcate în figură în punctele A și B sunt rezultatul unor astfel de determinări. La sfârșitul lunii octombrie 2006 Parlamentul României a adoptat o lege care prevede acordarea unui sprijin financiar la constituirea familiei în care fiecare dintre soți se află la prima căsătorie. Sprijinul reprezintă echivalentul în lei a 200 de Euro [3]. Efectele spectaculoase ale măsurii în anii 2007 și 2008 sunt cele din punctul A. Este de admis că măsura a determinat un număr important de persoane aflate în uniune consensuală ori căsătorite potrivit regulilor și tradițiilor unei anumite minorități să-și fi oficializat uniunea consensuală.  Și creșterea de la punctul B are explicația în măsuri de stimulare a căsătoriei tinerilor.   În luna mai 2017 Consiliul General al Municipiului București a adoptat o hotărâre prin care se acorda un sprijin financiar de 1500 lei net pentru tinerii care se căsătoresc (cel puțin unul dintre soți se află la prima căsătorie; cel puțin unul dintre soț are domiciliul sau reședința în București; cel puțin unul dintre soți are vârsta între 18 și 35 ani [4].Creșterea numărului de căsătorii în  anul 2017 a fost de 10 mii.  Nu trebuie omis faptul că cele peste 24 de mii de căsătorii din anul 2017 în București au reprezentat 17 la sută din ansamblul căsătoriilor, constituind un exemplu de sensibilitate statistică a ansamblului prin creșterea  uneia dintre componentele sale majore. Este posibil ca măsuri similare să fi fost luate și în alte locuri.  Această sensibilitate a tinerilor la măsuri financiare modeste nu arată decât sărăcia în care trăiesc tinerii. De la care clasa politică  așteaptă redresarea natalității.

Nupțialitatea s-a redus considerabil în anul 2020, pe fondul restricțiilor de circulație, izolării și efectelor virusului. Alura descendentă a proporției populației în vârstă de 20-35 ani nu anunță dezvoltări favorabile și în primele 9 luni din anul 2023 numărul căsătoriilor este cu 16 la sută mai mic față de anul precedent. Cei doi ani de Pandemie, crizele energiei, inflația și deteriorarea nivelului de trai, ca și întreaga atmosferă politică tensionată, nu pot constitui factori favorabili nupțialității.

Femei și bărbați căsătoriți după starea civilă pe vârste

În context de absență a situațiilor de marriage squeeze decalajul dintre vârstele la căsătorie/recăsătorie ale partenerilor, însemnând soții mai tinere, poate fi observat în figura 3 la toate stările civile, cu unele particularități.  Distribuția pe vârste a femeilor și bărbaților aflați la prima căsătorie în anul 2022 (vârste necorelate)  evidențiază  o concentrare considerabilă între 20 și 25 ani ceea ce era de așteptat. Se poate remarca un număr mai mare al femeilor care se căsătoresc la vârstele cele mai tinere, până la 25 ani, și un număr mai mare la bărbații după vârsta de 30 ani. Prin legi nescrise femeile tinere doresc soți cu 3 ani mai în vârstă iar bărbații doresc soții cu 3 ani mai tinere. Vârsta medie la prima căsătorie a fost în anul 2022 de 32,1 ani la bărbați și 28,8 ani la femei. Este greu de știut de partea cui este mai decisivă  forța dorinței de a avea soț mai în vârstă cu 3 ani ori soție mai tânără cu 3 ani. Posibil, de partea bărbatului.

Plaja vârstelor de recăsătorie a persoanelor divorțate este mai mare, între 30 și 50 ani îndeosebi, divorțul intervenind după un număr de ani petrecuți în căsătorie. Se remarcă în acest interval un număr mai mare de femei care se recăsătoresc, însemnând o propensiune mai mare pentru recăsătorie dar compensarea vine după vârsta de 55 ani la bărbați, cu un număr mai mare al bărbaților divorțați căsătoriți. Originea vine și din vârsta mai ridicată la căsătoria desfăcută prin divorț  a acestor bărbați față de  vârsta medie  a femeilor la desfacerea căsătoriei și ajungerea la starea de divorțată.

Vârstele la căsătorie ale persoanelor văduve au un grad de împrăștiere considerabil mai mare  și relevă o populație feminină care se recăsătorește mai tânără față de populația masculină care se recăsătorește din starea de văduv. Văduvia survine mai frecvent la femei  la vârste adulte și îndeosebi avansate,  mai tinere decât soții decedați (supramortalitatea masculină fiind apreciabilă). Se poate remarca un număr mare de bărbați văduvi care se recăsătoresc după vârsta de 65 ani, mai mulți decât femeile văduve care se recăsătoresc la aceleași vârste. Ipoteza poate fi și  cea a suportării și acceptării cu dificultate a situației de văduvie la bărbați de această vârstă, cu o stare bună a sănătății,   după o viață lungă petrecută în căsătorie și dorința de recăsătorie este mai importantă decât la femeile văduve de aceeași vârstă.   În proporție de două treimi bărbații văduvi care se recăsătoresc după vârsta de 64 ani își aleg soții dintre femei cu 5 ani mai tinere, probabil  văduve mai tinere.

Căsătorii după starea civilă corelată a soților

Analiza stării civile corelate a persoanelor care se căsătoresc arată schimbări importante în timp (figura 4). A dominat și domină net în mod firesc căsătoriile   între femei și bărbați necăsătoriți. În toată întinderea perioadei 1976-2018 aceste căsătorii au reprezentat 80 la sută din ansamblul căsătoriilor anuale. Proporțiile mai mici din anii extremi ai perioadei au origini diferite. Se poate observa în grafic, reculul din anii 1956-1966 (la A) este rezultatul majorării proporțiilor căsătoriilor dintre femei necăsătorite cu bărbați divorțați, dintre bărbați necăsătoriți cu femei divorțate și dintre femei și bărbați divorțați (la A’).  Persoanele divorțate joacă rol major. Creșterea proporției în anul 1967 și menținerea ei la valori ridicate până în anul 1975 (la B) provine din reculul proporțiilor celor trei tipuri de căsătorii  menționate (cu persoane divorțate) (la B’)  într-un context de legislație asupra divorțului extrem de restrictivă adoptată de guvernanți (Decretul Consiliului de Stat nr. 779 din 8 octombrie 1966). Mai notăm recrudescența căsătoriilor dintre persoane necăsătorite în anii 1990-1993 (la C) și a celorlalte trei tipuri de căsătorii (la C’), în noul context politic și social de după  decembrie 1989 și speranțele pe care le-a sădit.  Menționata creștere a numărului de căsătorii de rangul 1 din anul 2007, prin acel stimulent financiar, este vizibilă la punctul D, cu efecte contrarii la proporțiile celorlalte tipuri de căsătorie (la D’) și efectele negative ale Pandemiei în anul 2020 la căsătoriile dintre persoane necăsătorite. Surprinzător, a existat și efect de creștere a numărului și proporțiilor căsătoriilor dintre bărbați divorțați și femei divorțate și între bărbați necăsătoriți și femei divorțate (la E’). Aici, dorința căsătoriei a trecut peste barierele de izolare și restricții de circulație. Întregul tablou al schimbărilor evidențiază sensibilitatea populației în luarea deciziei de căsătorie în raport cu măsuri restrictive ori stimulative.

Căsătorii după vârsta corelată a soților

Marile schimbări survenite în timp în structura căsătoriilor după vârsta corelată a soților pot fi,  la modul general, rezultatul acțiunii  a 4 grupe de factori:  (i)-mărimea populației feminine și masculine de la vârstele de căsătorii frecvente, dependentă de mărimea generațiilor din care provin; (ii)-apariția unor dezechilibre semnificative intre  efectivele populației pe sexe și vârste în cazul unei migrații internaționale masive; (iii)-mari dezechilibre în populația în vârstă de căsătorie cauzate de război;  (iv)-schimbări în  preferințe/dorințe în alegerea partenerului (având la rândul lor determinări sociale, culturale, economice  și de altă natură). În cazul perioadelor reținute în articol apar efectele primului și celui de al patrulea grup de factori. Nu avem date concludente pentru factorii de la punctul (ii) dar este probabil ca emigranții tineri din anii 1990-2005 să fi fost în număr mai mare bărbați. Factorii de la punctul (iv) sunt în plină acțiune și pot avea și schimbări greu previzibile.

În figurile 5A și 5B am selectat căsătoriile ale căror proporții au fost în ascensiune și în regres după anul 1985. Proporțiile în creștere le găsim la căsătoriile în care soții au următoarele vârste corelate: B(30-34)+F(25-29), B(30-34)+F(30-34) și B(35-39)+F(30-34). Căsătoriile având proporții în regres sunt în special la vârstele corelate B(20-24)+F(20-24) și B(20-24)+F(sub 20). Se poate observa că au fost în ascensiune un număr de ani căsătoriile la B(25-29)+F(20-24), în anii 1993-2004, și la căsătoriile B(25-29)+F(25-29) în anii 1993-2015. Locul lor a fost luat de căsătorii la vârste mai mari.

Căsătorii ale persoanelor divorțate și văduve

În figura 6 sunt prezentate proporțiile căsătoriilor încheiate de persoane divorțate și văduve (femei în cea mai mare parte) în ansamblul căsătoriilor din anii 1995-2022, indiferent de starea civilă a partenerului,  și câteva observații sunt de cert interes. Cele două populații sunt diferite ca număr, divorțații fiind mai numeroși, iar acest raport este mai evident la vârstele adulte unde au loc căsătoriile cele mai multe în cele două populații. Căsătoriile încheiate de persoanele divorțate au ajuns la 30 la sută din ansamblul căsătoriilor în anul 2022, constituind deci componentă majoră a dezvoltărilor de pe întreaga piață a căsătoriilor.  Populația divorțată de la vârstele tinere și adulte unde au loc cele mai multe căsătorii ale acestei populații, este net superioară numeric populației văduve,  ceea ce înseamnă, comparativ, mai multe căsătorii.

Reculul proporției căsătoriilor persoanelor divorțate în anul 2007 nu provine din reducerea numărului de căsătorii, ele au fost în progres moderat. Este doar reflexul structural al creșterii numărului și ponderii căsătoriilor persoanelor necăsătorite în urma introducerii menționatului stimulent financiar. Regresul din anii 1990-1993 s-a produs prin atitudine prudentă într-un  context politic și social complex și dur economic, cel al instalării tranziției ale cărui dezvoltări erau imprevizibile. Reducerea proporției persoanelor văduve care s-au recăsătorit după anul 1984 provine din simpla scădere în timp a numărului femeilor văduve.  Să nu omitem, o fracțiune importantă a femeilor văduve în acel an erau văduve de război și erau relativ tinere. Recăsătoria a urmat într-o anumită proporție în anii de după război iar numărul celor rămase a văduve a fost în regres și, implicit, proporția  persoanelor văduve care s-au recăsătorit.

Vârsta medie la căsătorie

Vârsta medie la prima căsătorie este apreciată a constitui  expresia unui model al căsătoriei  într-o anumită epocă într-o populație, cu toate multiplele sale determinări (socială, culturală, economică, biologică, sociologică,  psihologică și de altă natură). Modelul se construiește în timp și devine rigid. Vârsta medie la prima căsătorie elimină influențe perturbatoare ale recăsătoriilor persoanelor divorțate și văduve la vârste mai mari și care determină și o vârstă medie la toate căsătoriile superioară celei de la prima căsătorie. Odată cu transformarea societății rurale în cea industrializată și modernizarea societății vârsta medie la căsătorie a fost și este în ascensiune considerabilă.

În figura 7 avem doar perioada 1990-2022, de transformări radicale ale societății românești și putem vedea continua și ferma majorare a vârstei la prima căsătorie. Erau de 22 ani la femei și de 25 ani la bărați în 1990 și au ajuns la 28,8 și 32,1 ani în anul 2022.  Majorarea vârstei  provine din context economic și cultural (durata educației) în principal, și este foarte probabil ca motorul să se afle de partea femeilor, prin  participarea lor  în măsură ascendentă  spectaculoasă la studii universitare și  intrarea pe piața muncii la vârste mai mari și în poziții mai bine remunerate.   Creșterea din anul 2007 provine din efectele menționatului stimulent financiar.  Diferența dintre vârsta medie a soților a fost în ascensiune moderată după anul 1990, trecând de la 3 la 3,3 ani în anul 2006. În anul 2007, cel al stimulentului financiar, a ajuns la 3,5, evidențiind tipul uniunilor consensuale care și-au oficializat uniunea, tip în care diferențele mai mari de vârstă sunt specifice îndeosebi uniunilor tipice unei minorități naționale.  Ușorul recul al diferenței între anii 2010 și 2018 are originea în  progres minor mai important  al vârstei medii la soții.

Este creșterea vârstei medii la prima căsătorie în țara noastră  mai mare decât în alte țări?  Nu, nu este mai mare, dimpotrivă. Date Eurostat în serie completă de ani sunt doar pentru 13 țări, prin dificultățile menționate ale Eurostat. Cu excepția Ungariei, în celelalte țări vârsta medie la prima căsătorie a crescut în perioada 2013-2020 în măsură mai mare și la bărbați și la femei.

Care sunt vârstele medii la prima căsătorie la bărbați și la femei în anul 2021 în unele țări europene putem vedea în figura 8. Diferă considerabil și la bărbați și la femei. Sunt determinări complexe, cu origini în tradiții, norme scrise și nescrise, în cultural, economic, sociologic în   schimbări  etalate pe o mare întindere de timp ale structurii populației pe sexe și vârste. La bărbați vârsta medie se întinde între 30 și aproape 38 de ani în Polonia și Suedia iar la femei între 27,5 și 34,8 ani în România și Suedia. Vârste mai mici sunt specifice țărilor ex-comuniste, România detașându-se.  Ce efecte demografice poate avea creșterea vârstei la căsătorie?  Literatura menționează amânarea venirii copilului pe lume și creșterea probabilității de a nu-l avea pe al doilea copil (riscul divorțului și al stării de sănătate).

Vârsta medie la căsătorie la ansamblul căsătoriilor, de toate rangurile, a fost în țara noastră în anul 2022 de 34,4 ani la bărbați și 31,4 la femei., cu circa 2,5 ani mare decât vârsta la prima căsătorie. Persoanele divorțate și văduve care se recăsătoresc au o vârstă sensibil mai mare decât cea a persoanelor aflate la prima căsătorie. Căsătoriile acestor persoane majorează vârsta la căsătorie la nivelul tuturor căsătoriilor iar o creștere a numărului acestor persoane o majorează și mai mult. În noua arhitectură a structurii căsătoriilor după vârsta partenerilor, dominată de ascensiunea proporției căsătoriilor după vârsta de 25 ani,   există creșteri și la alte vârste mai mari, ceea ce explică de ce căsătoriile din cele 8 grupe la care ne-am oprit au ajuns la 56 la sută în anul 2022 comparativ cu 66 la sută în anul 1957, 76-77 la sută în anul  în anii1974 și1991 (în anul 2022 s-au recăsătorit 37,5 mii persoane divorțate, față de 35,8 mii în anul 1985).

Va urma

R e f e r i n t e

[1] Eurostat. Crude marriage rate

(https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/demo_nind/default/table?lang=en

[2] Institut National d’Etudes Démographiques Y-a-t-il autant de pacs que de mariages en France aujourd’hui

(https://www.ined.fr/fr/tout-savoir-population/memos-demo/faq/y-a-t-il-autant-de-pacs-que-de-mariages-en-france-aujourdhui/).

[3] Parlamentul României. Lege nr. 396 din 30 octombrie 2006 privind acordarea unui sprijin financiar la

constituirea familiei (https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/76425).

[4] Consiliul General al Municipiului București. Hotărâre privind acordarea unui stimulent financiar pentru

constituirea familiilor, nr. 178, 18.05.2017 (https://www.primarie3.ro/images/uploads/formulare/HOTARARE_CGMB.pdf).

[5]) Eurostat. Mean age at first marriage

(https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/demo_nind/default/table?lang=en).