Dezbaterea din jurul dosarului Coldea-Dumbravă-Trăilă ține zilnic paginile publicațiilor online și contribuie la explozia audiențelor emisiunilor televizate. Înregistrările și stenogramele unor întâlniri de taină fac deliciul opiniei publice, punând în umbră atât campania electorală pentru alegerile locale, cât și aproape inexistenta bătălie pentru europarlamentare, ignorată inclusiv de partide. Însă mizele întregului scandal ar putea avea efecte serioase în rezultatul alegerilor, cel puțin pentru Sectorul 1 și Primăria Capitalei. Dacă la Sectoarele 2, 3, 4 și 6 candidații alianței PSD-PNL pare că vor defila, asemeni lui Vlad Popescu Piedone la Sectorul 5, nu la fel stau lucrurile pentru Clotilde Armand și Nicușor Dan.

Reprezentanții USR – formațiune crescută rapid pe scena politică și suspectată public a fi un rezultat al implicării unor structuri informative – ar putea deconta direct situațiile sulfuroase dezvăluite de presă. Iar asta pentru că majoritatea susținătorilor progresiști, consacrați în felurite proteste ale ultimilor ani, constituie nucleul-dur al votanților celor doi primari aflați, încă, în funcții. Iar scăderea popularității sistemului despre care se spune că i-a propulsat pe aceștia, inclusiv în contextul internațional actual, ar putea să șubrezească zidul de protecție similar impunității, de care au beneficiat în ultimii ani.

Asta pentru că întregul dosar al generalilor din servicii vizează presupuse intervenții în justiție, care justiție pare să nu îi fi deranjat nici pe Nicușor Dan, nici pe Clotilde Armand în ultimii 4 ani, în ciuda scandalurilor publice și a acuzațiilor diverse cu care aceștia s-au confruntat.

La Sectorul 1, problemele cele mai mari, pe lângă starea generală de degradare a subunității administrative bucureștene, sunt legate de pagubele produse de penalitățile câștigate în instanță de către firma de salubrizare locală, de nepunerea în aplicare a hotărârilor de Consiliu Local sau de recent validata de către judecători decizie ANI privind conflictul de interese în care s-ar fi aflat Clotilde Armand.

În cazul PMB, Nicușor Dan a fost acuzat public nu doar de problemele nerezolvate sau chiar agravate ale termoficării, traficului și drumurilor, ale poluării și blocajului edilitar având grave efecte economice pentru bugetul național, ci și de abuzuri privind inexistenta sa autoritate față de primarii de sector, de exorbitante cheltuieli inutile cu avocați care pierd pe bandă procesele Primăriei sau de falsuri în documentații urbanistice ori conflict de interese pentru propria numire la conducerea unor entități subordonate Municipalității.

În toate aceste cazuri, nicio măcar o verificare a organelor competente nu a ajuns la cunoștința contribuabililor, fapt ce ridică suspiciuni dacă nu cumva termenul de „optimizare” s-a manifestat, chiar și „pro bono”, inclusiv în cazul lor.

Pe lângă dimensiunea morală a suspectelor contracte de consultanță cu implicații judiciare, subiectul eventualei influențări a alegerii decidenților politici de la nivel local poate constitui un risc pentru încrederea în democrație și corectitudinea votului. Iar aici, cu siguranță că partenerii externi ai României ar deveni mult mai atenți, inclusiv în ceea ce privește mecanismele statului de drept.

Rămâne de văzut în ce măsură legăturile subterane dintre diverși deținători și beneficiari ai puterii vor afecta încrederea progresiștilor în Nicușor Dan și Clotilde Armand, mai cu seamă că amândoi au asumat un discurs aparent intransigent privind fapte suspecte în instituțiile pe care le conduc.