Un raport atrage atenţia asupra principalelor riscuri în ceea ce priveşte dezvoltarea bolilor mintale în România, subliniind nevoia prioritizării sănătăţii mintale la nivelul politicilor de stat.
Documentul, făcut public de Consiliul Economic şi Social (CES), arată că cele mai multe dintre bolile mintale apar la vârste mici şi că există discrepanţe între datele privind bolile mintale raportate de România, comparativ cu alte ţări dezvoltate, diferenţele putând fi cauzate de subraportarea simptomelor sau de subdiagnosticare.
Raportul denumit ”Sănătatea mintală în România: un tablou integrativ”, realizat de Consiliul Economic şi Social cu sprijinul unor cadre didactice universitare, arată că la peste o treime (34,6%) dintre persoane aceste boli au vârsta de debut înainte de 14 ani, aproape jumătate (48,4%) dintre tulburările mintale debutează înainte de vârsta de 18 ani, iar 62,5% din tulburările mintale debutează înainte de 25 de ani.
Concluziile studiului arată că datele existente cu privire la prevalenţa tulburărilor mintale în România sunt insuficiente şi există discrepanţe privind prevalenţa anumitor tulburări mintale între datele din România şi cele din SUA sau alte ţări dezvoltate. Astfel de diferenţe între datele raportate de România şi cele raportate de alte ţări dezvoltate se remarcă în cazul unor diagnostice precum tulburarea de stres posttraumatic, tulburările de comportament alimentar, tulburarea consumului de alcool/ de substanţe. Conform realizatorilor studiului, o potenţială explicaţie pentru această situaţie poate ţine de subdiagnosticare/ supraraportarea simptomelor.
”Având în vedere faptul că majoritatea tulburărilor au debutul în copilărie/ adolescenţă sau la stadiul de adult tânăr, este nevoie de cercetări riguroase care să identifice prevalenţa tulburărilor mintale la aceste vârste cu scopul de a ghida programele de prevenţie şi intervenţie”, subliniază autorii raportului.
Potrivit documentului, există trei categorii principale de riscuri sociale relevante pentru dezvoltarea şi menţinerea afecţiunilor psihologice în spaţiul cultural românesc.”Primul risc social identificat a fost lipsa prioritizării sănătăţii mintale la nivelul politicilor de stat. Acesta a fost operaţionalizat prin: lipsa monitorizării situaţiei sănătăţii mintale la nivel naţional, lipsa politicilor publice care vizează reducerea prevalenţei problemelor de sănătate mintală în rândul populaţiei şi alocarea deficitară a resurselor financiare şi umane în domeniul sănătăţii mintale şi accesul precar al populaţiei la serviciile de asistenţă psihologică. Al doilea factor de risc identificat a fost abuzul şi violenţa în societate, comunitate, familii şi cupluri. Al treilea risc social abordat a fost stigmatizarea persoanelor cu probleme de sănătate mintală”, se arată în documentul citat.
Conform acestuia, ”este nevoie de o monitorizare mai eficientă a problemele sociale asociate tulburărilor mintale pentru a depăşi problemele legate de subraportare şi pentru a sprijini procesul de elaborare a politicilor publice bazate pe dovezi”, iar monitorizarea eficientă poate fi sprijinită prin crearea unui registru de date accesibil profesioniştilor din domeniul sănătăţii mintale şi prin implementarea unor studii naţionale sistematice.
”La fel de importantă este creşterea accesului la intervenţii psihologice validate ştiinţific pentru persoane care se confruntă cu afecţiuni psihologice şi/sau cu situaţii de abuz şi violenţă în familie şi în comunitate. În acelaşi timp, este esenţială implementarea unor programe naţionale şi locale de educare şi destigmatizare privind problemele de sănătate mintală”, precizează autorii studiului.
Pe baza analizei statutului intervenţiilor psihologice/psihoterapeutice validate ştiinţific în România, aceştia recomandă: adoptarea ghidurilor internaţionale privind intervenţiile validate ştiinţific şi susţinerea adaptării şi diseminării pe scară largă a acestora; susţinerea programelor de formare în intervenţii validate ştiinţific şi adoptarea unor standarde clare de calitate în formare; decontarea, din fonduri publice, la un nivel comparabil cu cel din practica privată, a intervenţiilor psihologice/ psihoterapeutice validate ştiinţific şi, nu în ultimul rând, asigurarea finanţării adecvate a cercetării privind psihopatologia şi tratamentul acesteia.
”Sănătatea (şi implicit sănătatea mintală) este un domeniu sub-finanţat în România, după cum arată analizele prezentate, iar numărul de specialişti este semnificativ mai mic decât media UE”, arată studiul, ai cărui autori recomandă crearea unei linii separate de finanţare pentru sănătatea mintală şi crearea unei structuri specializate la nivelul Ministerului Sănătăţii, implementarea unor servicii etapizate de îngrijire prin extinderea competenţelor de bază la nivelul serviciilor primare de sănătate, dar şi extinderea accesului la servicii decontate conexe celor medicale – evaluare şi consiliere psihologică, psihoterapie. Specialiştii în domeniu fac de asemenea o recomandare în ceea ce priveşte pacienţii cu tulburări severe, în cazul cărora propun trecerea de la instituţionalizare la centre rezidenţiale comunitare, având în vedere respectarea drepturilor pacienţilor cu probleme de sănătate mintală.
Autor:
