Este deja evident, pentru majoritatea activiștilor de partid, indiferent care ar fi acesta, că actualul primar al Sectorului 5 are prima șansă la Capitală. Dincolo de simpatii, antipatii sau interese de tot felul, explicațiile acestui previzibil succes din 9 iunie nu sunt deloc greu de identificat. Iar ele trebuie enumerate în ordinea substanței lor, a „greutății” în ecuația votului:
1. Piedone este atipic.
Din perspectiva profilului psiho-social, din anul 2000 până azi, exceptându-i pe Adriean Videanu și, parțial, Gabriela Firea, toți primarii aleși au fost percepuți de alegători drept fiind mai degrabă „independenți”. Fostul lider PDL a venit în siajul și pe valul de simpatie al Alianței DA, în vreme ce Gabriela Firea, pe lângă o carieră profesională de succes în mass-media, a beneficiat de un val similar în 2016, favorabil PSD, generat în principal de eșecul “guvernului meu”, condus de Dacian Cioloș. Traian Băsescu, Sorin Oprescu și Nicușor Dan au avut alura unor “lupi singuratici”, care luptă cu sistemul, un soi de “outsideri” ai politicii mari, jucate mai ales în culise.
Aceeași rețetă o folosește cu succes și Cristian Popescu Piedone. Deși este în politică și administrație de 30 de ani, alura sa umană este exotică, de la felul în care vorbește sau se îmbracă, și până la lupta cu kilogramele, subiect în care se autoironizează adesea. Față de toți ceilalți candidați, Piedone nu încearcă să pară ceea nu este, iar oamenii simt asta. Și nu e vorba doar de oamenii de periferie, cum ar crede unii. Am prieteni intelectuali, bine plasați socio-profesional, majoritatea cu tradiție în votul pentru PSD sau PNL, care mi-au spus fără ezitare că îl vor alege pe edilul sectorului 5 să fie primarul Bucureștiului. Explicațiile, la următoarele 2 puncte.
2. Piedone are aura victimei în lupta cu politicul și sistemele oculte.
Dincolo de isteria socială legitimă de după incendiul de la clubul Colectiv, primarul de atunci al sectorului 4 a fost o victimă politică a tragediei. Oricine are un minimum de cultură administrativă știe că, pe temeiurile condamnarii lui Piedone, ar putea fi arestați și încarcerați toți primarii din România. Mai mult, în timpul ulterioarei guvernări PNL-USR au ars oameni de vii în spitalele Statului, fără ca cineva să ceară vreo demisie sau vreo condamnare. Însă la presiunea străzii, în 2015, “Statul de drept” a provocat demisia Cabinetului Ponta, iar în 2022 a aruncat un om nevinovat în pușcărie, pentru un an de zile, abuz reparat ulterior de Curtea Supremă.
Românii au o geneză culturală latino-bizantină, cu accente otomane și multe sechele din comunism. Chiar dacă toată lumea “se descurcă”, pe un model sociologic al supraviețuirii, și nu al dezvoltării, precum in Occident, oamenii au un simț pronunțat în ceea ce privește ipocrizia. Ne uităm doar la prăbușirea încrederii în actualul președinte sau la scorul USR, pentru a valida sentimentul de revoltă pe care îl produce dubla măsură. Pe același mecanism psihologic, românii știu că Piedone a fost acarul Păun. Care și-a ispășit nemeritata pedeapsă cu onoare, demnitate și curaj. Iar odată revenit în libertate, a făcut ce știe mai bine: s-a apucat de treabă la primăria Sectorului 5. Pe lângă aura bunului gospodar, acum o are și pe cea a omului nedreptățit. Iar oamenii țin, întotdeauna, cu victima, nu cu agresorii.
3. Piedone este mai degrabă popular, decât populist.
Simpatia în rândul oamenilor este, poate, firească pentru Președintele Executiv al Partidului Umanist Social Liberal. Dar care sunt sursele acestei simpatii? Și de ce nu putem vorbi de populism în acest caz? Popularitatea lui fără precedent în ultimii mulți ani vine din faptul că răspunde așteptărilor oamenilor și comunică în frecvența lor.
a. Pe de o parte, Piedone nu generează clivaj, nu definește și nu personifică un adversar, nici nu îndeamnă pe nimeni la boicot sau agresivitate, precum au procedat, ani de zile, mânați de geaca roșie din piață, liderii și membrii USR și PNL, împotriva PSD, conform manualului de populism.
Conform literaturii de specialitate, dacă era populist, Piedone ar fi produs tabere și ruptură în societate, ar fi fost ofensiv și ar fi atacat. În realitate, a acționat tocmai invers: este singurul care a invitat partidele mari la o abordare comună și constructivă, pentru a reda Bucureștiului statutul de capitală europeană. În lipsa unui răspuns din partea PSD și PNL, fără a acuza sau a denigra pe cineva, a plecat cu măsuța prin piață, la strâns semnaturi pentru propria candidatură. În emisiunile tv sau în piețe, cu oamenii, vorbește cu deferență despre Nicușor Dan și Cătălin Cârstoiu, abordare decentă care neutralizează orice formă de posibil atac la adresa sa.
b. Pe de altă parte, revendicarea lui Piedone de la popor e autentică, nu mimată. Populiștii sunt adesea membri ai elitei, care caută să se legitimeze artificial de la vocația de reprezentanți ai maselor. Piedone mănâncă parizer pe ziar, cu muncitorii, rezolvă ad-hoc probleme ale locuitorilor, face ordine prin stația de purtată permanent, care a consacrat formula de salut “Infrastructura, recepție!” Și mai afirmă un lucru pe gusutul oamenilor: că politica, în sens ideologic și guvernamental, se face la Parlament și la Victoria, în vreme ce administrația reclamă buni gospodari, oameni eficienți în rezolvarea problemelor urbei.
c. Piedone nu face promisiuni. În fine, o altă ștampilă a populismului este demagogia, însemnând de regulă un discurs exclusiv teleologic, al scopurilor și promisiunilor. Or, Piedone nu promite nimic. El susține doar că ceea ce a demonstrat deja la Sectoarele 4 și 5 poate face și la Capitală. Atât! Și cum majoritatea preferă faptele în locul vorbelor, rezultatele mandatelor sale de primar sunt vizibile. Nu în ultimul rând, Piedone beneficiază de camaraderia celorlalți edili de succes din București, Robert Negoiță și Daniel Băluță, cu care se creditează reciproc prin abordările propuse.
Am avut ocazia, în acest weekend, să văd cu ochii mei acțiunile de stradă ale lui Cristian Popescu Piedone. Pe lângă echipa de câteva zeci de voluntari frenetici, extrem de mobilizați și încrezători în candidatul lor, am observat reacțiile și dialogurile cu oamenii din București. Indiferent de statutul social, conversațiile sunt naturale, firești. Unii reclamă nedreptăți, alții își manifestă adeziunea semnând pentru susținerea candidaturii, fac poze cu el și îl încurajează, sunt și voci critice, dar tonul general e unul constructiv. Omul ăsta mai degrabă capacitează decât să provoace respingere.
O transmisiune live din Târgul Vitan a avut azi aproape 300 de mii de vizualizări, număr impresionant chiar și pentru cel mai urmărit om politic din online. Mai sunt două luni de muncă, dar în ritmul ăsta Piedone va fi viitorul primar general.
