Klaus Iohannis și-a anunțat oficial dorința de a ajunge secretar general al NATO. Veniturile sale – de la profesor de fizică la președinte, iar acum poate chiar secretar general al NATO – ar atinge prin această funcție un apogeu.

Klaus Iohannis ar avea un salariu de 26.500 de euro pe lună la NATO. Într-un an, Iohannis ar stânge 318.000 de euro, iar în patru – cât durează un mandat în fruntea NATO – 1.272.000 de euro. În momentul de față președintele Iohannis are aproximativ 5.000 de euro pe lună salariu.

La salariul de la NATO vin însă și responsabilități mai multe.

Fișa postului pentru un secretar general al NATO

I. Rol de conducător

În primul rând, secretarul general prezidează Consiliul Atlanticului de Nord – principalul organism politic decizional al Alianței – precum și alte comitete de decizie înalte. Acestea includ Grupul de planificare nucleară, Consiliul NATO-Ucraina, Consiliul NATO-Rusia și Consiliul de parteneriat euro-atlantic.

În plus, secretarul general prezidează Comisia NATO-Georgia.

Dincolo de rolul de președinte, secretarul general are autoritatea de a propune puncte pentru discuție și de a folosi bunele oficii ale acestora în cazul unor dispute între statele membre. Aceștia acționează ca un facilitator de decizie, conducând și ghidând procesul de construire a consensului și de luare a deciziilor în întreaga Alianță. Pentru a facilita acest proces, Secretarul General menține contact direct cu șefii de stat și de guvern și miniștrii de externe și apărării din NATO și țările partenere. Aceasta implică vizite regulate în țările NATO și partenere, precum și întâlniri bilaterale cu înalți oficiali naționali atunci când vizitează sediul NATO.

În mod efectiv, rolul lor le permite să exercite o oarecare influență asupra procesului decizional, respectând în același timp principiul fundamental conform căruia autoritatea de a lua decizii este investită doar în Guvernele membre înseși.

II. Purtător de cuvânt principal

Secretarul general este, de asemenea, principalul purtător de cuvânt al Alianței și reprezintă Alianța în public în numele țărilor membre, reflectând pozițiile lor comune pe probleme politice. Ei reprezintă, de asemenea, NATO față de alte organizații internaționale, precum și față de mass-media și publicul larg. În acest scop, Secretarul General ține în mod regulat conferințe de presă și conferințe, precum și prelegeri și discursuri publice.

III. Şeful personalului internaţional

În al treilea și în ultimul rând, Secretarul General este ofițerul executiv superior al Statului Major Internațional al NATO, responsabil de numirile personalului și de supravegherea activității acestuia. Sprijin pentru Secretarul General

În activitatea lor de zi cu zi, secretarul general este sprijinit direct de un birou privat și de un secretar general adjunct, care îl asistă pe secretarul general și îi înlocuiește în lipsă.

Secretarul general adjunct este, de asemenea, președintele unui număr de comitete superioare, grupuri ad-hoc și grupuri de lucru. Mai general vorbind, întregul Stat Major Internațional de la Cartierul General al NATO îl sprijină pe Secretarul General, fie direct, fie indirect.

Procesul de selecție

Secretarul general este o personalitate politică de rang înalt dintr-o țară membră NATO, numită de statele membre pentru un mandat de patru ani. Selecția se realizează prin consultări diplomatice informale între țările membre, care propun candidați pentru post. Nicio decizie nu este confirmată până când nu se ajunge la un consens asupra unui singur candidat. La sfârșitul mandatului, titularului i se poate oferi să rămână. Poziția a fost deținută în mod tradițional de o personalitate politică europeană de rang înalt.

Cine îl susine pe Iohannis?

Klaus Iohannis a intrat în competiție pentru șefia NATO cu premierul olandez Mark Rutte. Cu toate că în aparență olandezul are un plus la momentul actual, negocierile sunt în toi și nu este exclus să se schimbe balanța de forțe care îl susțin pe președintele României.

Se pare că – cel puțin până la acest moment – Iohannis are susținerea Ungariei, Bulgariei, iar restul țărilor din fostul Pact de la Varșovia ar putea să-i ofere suportul. Dar sprijinul cel mai important în toată ecuația ar putea să vină de la Turcia, care e a doua forță militară în NATO.

Miercuri, spre seară, inclusiv ambasadoarea SUA în România și-a anunțat susținerea pentru Iohannis. Ambasadorul Statelor Unite ale Americii (SUA) în România, Kathleen Kavalec, a declarat miercuri, la Suceava, că SUA au un respect deosebit pentru preşedintele României, Klaus Iohannis, răspunzând astfel unei întrebări cu privire la anunţul președintelui privind intenţia sa de a candida pentru funcţia de secretar general al Alianţei Nord Atlantice (NATO). “România este un partener cheie pentru SUA în cadrul NATO, contribuie cu un procent de 2,5 din PIB pentru apărarea sa. România este un aliat cheie şi un partener pe parcursul acestui război teribil de la graniţe şi noi avem cel mai înalt respect pentru preşedintele Iohannis”, a afirmat Kathleen Kavalec.

Susținerea pe plan intern

Purtătorul de cuvânt al PNL, deputatul Ionuţ Stroe afirmă despre candidatura Preşedintelui Klaus Iohannis pentru funcţia de Secretar General al NATO că este în primul rând o veste extraordinară şi un mare câştig pentru România, iar şefia NATO ar reprezenta pentru noi, românii, un moment istoric, unul de maturizare şi recunoaştere. Vorbim despre un obiectiv de ţară şi, pe lângă efortul diplomatic susţinut, mă aştept ca toate forţele politice să îl susţină, mai ales cei care afirmă că sunt euro-atlantici în opţiuni. Îmi doresc ca toată clasa politică să arate maturitate, pe măsura poziţiei la care România a ajuns azi în NATO, mai spune Stroe.

Klaus Iohannis are susținerea și din partea premierului Marcel Ciolacu, liderul PSD.

La întrebarea ce ar însemna pentru România alegerea lui Iohannis în funcţia de secretar general al NATO, Marcel Ciolacu a răspuns în februarie 2024: “Un lucru foarte important, un român în una dintre cele mai înalte structuri din lume. Eu susţin şi voi susţine întotdeauna, indiferent ce funcţie vremelnic voi ocupa, orice român pentru o funcţie înaltă în cadrul Comisiei Europene, Parlamentului European, Consiliului European, NATO”.

Opoziția din România, în schimb, nu-i dă nicio șansă președintelui să ajungă la conducerea Alianței Nord-Atlantice.

„Din toate informațiile pe care le avem, nu există șanse pentru această candidatură. Cele mai puternice state din NATO s-au pronunțat pentru domnul Rutte. Probabil e doar un gest care să-i permită negocierea unei alte funcții. După cum știm pentru Klaus Iohannis este esențial să-și găsească un job după Cotroceni, iar în funcție de asta se pun și alegerile în România, mai nou”, a declarat pentru Europa Liberă vicepreşedintele Uniunii Salvați România, Ionuț Moșteanu, purtător de cuvânt al partidului.

Un ziar german de prestigiu îl critică

Nu are nicio şansă, dar candidatura amână o decizie, arată un articol publicat miercuri de cotidianul german Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ). Candidatura preşedintelui României, Klaus Iohannis, la funcţia de secretar general al NATO a fost întâmpinată cu încruntări în cercuri largi ale Alianţei. “Divizează Alianţa într-un moment în care nu ne putem permite acest lucru”, a declarat un diplomat pentru FAZ.

La Bruxelles se consideră că, după ce Statele Unite, Germania, Franţa şi Marea Britanie l-au susţinut deja, în urmă cu trei săptămâni, pe actualul premier olandez Mark Rutte, Iohannis nu are “nicio şansă”. Românul îşi lansase candidatura în acelaşi timp pe plan intern, dar diplomaţii sperau că şi-o va retrage rapid. Două treimi din cele 32 de state membre şi-au semnalat sprijinul pentru Rutte. Iohannis, în schimb, poate face curte ţărilor de pe flancul estic, care nu s-au angajat încă şi care doresc un candidat din rândurile lor, scrie cotidianul german într-un articol semnat de corespondenţii săi de la Bruxelles şi de la Viena, care se ocupă de UE, NATO şi ţările Benelux, respectiv de ţările din sud-estul Europei.

Starea de spirit este similară în Bulgaria şi Turcia, menţionează FAZ. Cotidianul german susţine, pe de altă parte, că la Bucureşti se ştie de cel puţin doi ani că Iohannis aspiră la o funcţie internaţională înaltă. Cel de-al doilea mandat de şef de stat al său expiră peste câteva luni. Conform Constituţiei României, nu are voie să candideze pentru un al treilea. Alegerile prezidenţiale vor avea loc în septembrie.

Vezi și: A fost deja scos Iohannis din schemă? Liderii NATO vor un secretar general în fruntea alianței până în aprilie (Associated Press)

Decalogul lui Iohannis

Preşedintele Klaus Iohannis a prezentat, marţi, 10 puncte referitoare la viziunea sa pentru viitorul NATO, într-un editorial de opinie publicat de Politico, nu la mult timp după ce şeful statului şi-a anunţat candidatura pentru funcţia de secretar general al Alianţei Nord-Atlantice.

„Pentru a aborda seria largă de ameninţări şi provocări, NATO trebuie să fie echipată corespunzător. Scopul cheie al Alianţei este de a asigura apărarea colectivă a Aliaţilor prin îndeplinirea sarcinilor sale cheie de descurajare şi apărare, prevenire şi gestionare a situaţiilor, şi cooperare pentru securitate. Ca atare, prin dezvoltarea adaptării politice şi militare în desfăşurare, trebuie să facem NATO mai puternică”, scrie preşedintele, în articolul publicat marţi de Politico. „Pentru a obţine acest lucru, înaintez un decalog pentru NATO”, mai precizează şeful statului român:

1. „Accelerarea îndeplinirii celor trei sarcini cheie antemenţionate ale NATO prin consolidarea capabilităţilor de descurajare şi apărare în linie cu deciziile luate la Madrid şi Vilnius, intensificarea cooperării prin construirea unei agende mai ambiţioase în acest domeniu şi dezvoltarea eforturilor privind gestionarea crizelor în vederea promovării stabilităţii şi securităţii în „regiunile de interes strategic pentru alianţă.
2. Continuarea sprijinirii Ucrainei atât timp cât e nevoie, precum şi susţinerea parcursului său gradual de a deveni o ţară membră a NATO şi UE.
3. Îmbunătăţirea interoperabilităţii forţelor NATO şi dezvoltarea rapidă a unei baze industriale de apărare în întreaga alianţă, cu încurajarea industriei de apărare din Europa.
4. Încurajarea atingerii pe cât de rapid este posibil a obiectivului de a investi 2% din PIB în apărare de către toate statele membre şi alocarea a 20% din cheltuieli pentru achiziţii de echipamente militare majore.
5. Creşterea rezilienţei NATO şi a ţărilor membre în faţa atacurilor hibride şi cibernetice pentru protejarea infrastructurii critice.
6. Consolidarea parteneriatelor transatlantice prin intensificarea consultărilor şi a coordonării cu toate organismele relevante ale NATO.
7. Consolidarea parteneriatului strategic NATO-UE.
8. Accelerarea transformării digitale şi a investiţiilor în inovaţie având în vedere dezvoltarea tehnologiilor perturbatoare precum inteligenţa artificială.
9. Acordarea unei importanţe şi mai mari rolului NATO ca forum pentru consultări, coordonare şi pregătire în domeniul controlului de arme, dezarmării şi non-proliferării.

10. Evaluarea continuă a metodelor de lucru ale Alianţei şi asigurarea unei reprezentări geografice echilibrate în deliberări şi pregătirea deciziilor”.