Dezbaterea despre calendarul alegerilor cu câteva luni înainte de organizarea acestora arată vulnerabilitatea coaliției și potențialul de instabilitate al țării. O analiză de Sabina Fati, corespondentă DW la București:

Vezi și: Și totuși… Când se vor organiza alegerile prezidențiale și parlamentare în 2024 (surse Exclusiv)

Premierul a deschis luni consultări cu toate partidele pentru a-și demonstra forța, legitimitatea, disponibilitatea. Liberalii au refuzat să vină la discuții, forțând schimbarea calendarului agreat în primăvară de PSD și PNL. Atunci aducerea prezidențialelor în septembrie, deși mereu au avut loc în noiembrie-decembrie, a avut o logică determinată de optimismul președintelui. Klaus Iohannis spera la un fotoliu de top într-una din instituțiile UE sau NATO. Dacă scenariul era pozitiv, ar fi urmat să-și preia postul toamna. Între timp, a devenit inutilă devansarea scrutinului prezidențial, iar pentru Iohannis ar fi foarte inconfortabil să-și petreacă ultimele trei luni împreună cu un alt președinte ales, care se tot uită la ceas, nerăbdător să-și preia locul.

De-aici vine jocul liberalilor, care la început au insistat cu entuziasm pentru aducerea alegerilor imediat după vacanța de vară și care și acum au făcut pirueta în sens invers. S-au supărat când Marcel Ciolacu a declarat că „onoarea nu este numai pe panouri”, ci și „în discuțiile în cadrul coaliției”, cu bătaie la sloganul care a împânzit țara – „Un ostaș în slujba țării” – destinat campaniei lui Nicolae Ciucă. Prim-vicepreședintele PNL Rareș Bogdan a ripostat explicând că liberalii vor doar alegeri la termen și că nu există niciun motiv să accepte „capriciile cuiva”. Astfel de capricii pot duce la „partide-stat”, sugerează liberalul care insistă că a mai văzut „lideri care au încercat să se transforme în lideri autocratici”. Lângă primul ministru a vegheat la consultări ministrul de Interne, liberalul Cătălin Predoiu, pentru a demonstra că PNL este și cu șeful guvernului, și împotriva lui. O dilemă greu de rezolvat pentru Nicolae Ciucă și imposibil de camuflat de locotenenții lui vocali.

Marcel Ciolacu are deocamdată doar susținerea UDMR, care ar fi de acord cu alegeri prezidențiale în octombrie, urmând ca cele parlamentare să fie la termen. USR, AUR, Șoșoacă l-au refuzat. Cu aceste opoziții, premierul poate spune că este conciliant și acceptă punctul de vedere al majorității. PSD are însă motive întemeiate să țină prezidențialele toamna, în așa fel încât candidatul partidului să profite de majorările pensiilor. Până spre iarnă, impactul scade, inclusiv din cauza greutăților financiare care vin odată cu iarna.

Dezbaterea datei alegerilor cu trei luni înainte de ziua când ar urma să aibă loc scrutinul arată un peisaj cu o țară instabilă, în care nimic nu e clar, care poate fi clătinată și înclinată spre direcții periculoase. Lipsa de predictibilitate ține de patologia statului. Liderii puterii dărâmă cu meticulozitate stabilitatea în numele căreia Klaus Iohannis a proiectat alianța PSD-PNL. Întreg proiectul în care cele două partide urmau să-l ducă pe Nicolae Ciucă la Cotroceni și să-l păstreze pe Marcel Ciolacu în fruntea guvernului vreme de zece ani, a sărit în aer. Nu există un prezidențiabil care să poată fi susținut de ambele partide și nici nu poate fi inventat unul peste noapte, eșecul doctorului Cătălin Cârstoiu, pe care PSD și PNL au încercat să-l facă primar general al Bucureștiului, e o lecție învățată.

“Nu-mi mai vine să votez niciodată”

Organizarea unuia dintre tururile alegerilor prezidențiale cu parlamentarele a fost regula până în 2004, când mandatul prezidențial a devenit de cinci ani și astfel s-au decalat cele două tipuri de scrutin. Până atunci, candidații la președinție tractau partidele. Între timp, partidele trag candidații. Liderii politici au mai puțină credibilitate, nu stăpânesc niciunul din domeniile politicilor și se bazează pe manevre de culise mai mult decât pe propriile calități. Independentul Mircea Geoană, format sub pulpanele lui Ion Iliescu și Adrian Năstase, diplomat de carieră, încă numărul 2 în NATO, e o excepție, dar scheletele din dulap par să iasă unul după celălalt, până la compromiterea totală.

În schimb, umbra lui Klaus Iohannis asupra scandalului din coaliție legat de datele alegerilor prezidențiale se tot mărește. La fel ca toți ceilalți președinți, nu-și va termina mandatul în aplauze, dar liberalii nu înțeleg că va deveni o piatră de moară pentru ei. PNL rămâne atașat de Iohannis, deși i-a împins pe liberali în mariajul cu PSD, cu efecte din cele mai negative. Până acum liberalii au pierdut în urma acestei combinații 300 de primării, circa 4000 de locuri în consiliile locale, cinci președinți de Consilii Județene și două locuri de europarlamentari. Încă nu au curajul să-și aleagă un nou lider pe criterii meritocratice, încă îl acceptă pe Nicolae Ciucă, generalul acuzat de plagiat, pus în fruntea PNL de Klaus Iohannis.

preluare DW via Rador Radio Romania