Într-o postare recentă, profesorul Radu Mușetescu de la Academia de Studii Economice (ASE) a adus în discuție teza de doctorat a lui Mircea Geoană, susținută în 2005. Profesorul Mușetescu, membru al Departamentului de Relații Economice Internaționale, a subliniat că teza lui Geoană, intitulată „Evoluții în Zona Atlanticului de Nord. Concluzii pentru Integrarea României în Structurile Euro-Atlantice”, a fost evaluată și apreciată de către colegii din cadrul catedrei.
Din curiozitate, profesorul Mușetescu a verificat teza prin trei programe de anti-plagiat recunoscute național și internațional: Turnitin, Plagiarism Detector și Sistemantiplagiat.ro. Rezultatele au arătat un grad de similitudine cu alte lucrări sau documente scrise anterior de doar 0.9%, indicând clar lipsa plagiatului.
Profesorul Mușetescu concluzionează că, dacă toți candidații la președinția României ar avea un nivel academic similar cu cel al domnului Mircea Geoană, acest lucru ar fi benefic pentru țară.
În calitate de membru al Departamentului (fosta Catedră) de Relații Economice Internaționale, mi se pare moral oarecum imperativ sa fac și eu un comentariu: în anul 2005, in calitate de tânăr asistent universitar, am fost prezent la presustinerea tezei d-lui Mircea Geoană, intitulată „Evoluții în Zona Atlanticului de Nord. Concluzii pentru Integrarea României în Structurile Euro-Atlantice”, în catedră (la acel moment, un pas obligatoriu în procesul de susținere al unei teze de doctorat). Ulterior, am fost prezent și la susținere, invitat fiind ca orice cadru didactic din facultate. Că domnul Geoană era (deja) un expert în NATO și tema tezei, era ceva de domeniul evidenței pentru toți cei participanți. Că scrisese fiecare dintre cele 600 de pagini ale lucrării, iarăși a fost evident pentru toată audiența, atât la nivel de catedra (circa 50 de profesori în domeniu, unii dintre ei punând întrebări doctorandului) cât și pentru audienta publică din ASE la susținere (de altfel, cred că nimeni nu scrie 600 de pagini decât dacă o face din pasiune, altfel se rezumă la cele 100-150 de pagini minim necesare).
Având acces la teză încă de pe atunci, odată cu discuțiile din prezent, m-a interesat, de curiozitate, cum stă aceasta la capitolul programelor de anti-plagiat. Indicatorii sunt relevanți și vorbesc de la sine. După ce a fost trecută prin 3 softuri anti-plagiat recunoscute național și internațional – Turnitin, Plagiarism Detector și Sistemantiplagiat.ro – concluzia este că gradul de similitudine cu alte lucrări sau documente scrise anterior nu depășește nivelul de 0.9% (de fapt, titluri de documente și texte legale). Așadar, nici vorbă de plagiat. La nivelul anului 2005, teza depășea standardele de corectitudine din 2024.
În plus, aș adăuga un element care poate nu este știut de multă lume: coordonatorul acestei teze este nimeni altul decât prof. univ. dr. Gheorghe Dolgu. În opinia mea, unul dintre puținii intelectuali adevărați ai mediului academic românesc din ultima jumătate de secol (fost membru al catedrei din care fac parte, decedat în anul 2017). Dacă aș putea spune ceva, aveai impresia că ai în față un aristocrat britanic printre proletarii sovietici specifici vremurilor. Am avut onoarea să îl am membru pe prof. univ. dr. Gheorghe Dolgu într-o comisie de referat la doctorat. Pentru cine dorește detalii suplimentare, aveți aici o scurtă prezentare a domniei sale: https://www.amfiteatrueconomic.ro/temp/Articol_953.pdf.
Ceea ce nu poate decât să mă ducă la gândul: dacă toți candidații la peședinția României ar fi, din punct de vedere academic, ca domnul Mircea Geoană, nu ar fi deloc rău pentru România. Ca să nu zic mai multe!”, explică reputatul profesor Radu Mușetescu în postarea sa de pe Facebook.
