Sezonul recent încheiat din Superliga a oferit un semnal foarte important: suporterii s-au întors pe stadioane. În acest context s-a remarcat faptul că Jandarmeria a nedreptățit suporterii liniștiți, amendându-i la un loc cu cei care generează probleme.

Un grup de 13 deputați PNL, în frunte cu Sebastian Burduja, au depus o inițiativă legislativă prin care doresc schimbarea infamei Legi 4/2008, care a generat foarte multe nemulțumiri în rândul suporterilor din România.

În prezent, pe baza unei sancțiuni dictate de Jandarmerie, suporterii sunt automat suspendați de pe stadioane, chiar dacă contestă procesul verbal. De cele mai multe ori, chiar dacă suporterii aleg să meargă în instanță, procesul în sine durează mai mult decât suspendarea dictată.

Prin modificările aduse Legii 4/2008, suporterii vor avea, în sfârșit, o șansă reală în ”meciul” cu jandarmii.

Cele mai importante modificări propuse în lege:

Dacă un suporter contestă procesul-verbal, sancțiunea se suspendă până la o decizie judecătorească definitivă.

1. La articolul 47, alineatul (4) se modifică și va avea următorul cuprins:

”(4) Plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal suspendă executarea sancţiunii.”

2. La articolul 47, alineatul (5) se modifică și va avea următorul cuprins:

”(5) La cererea agentului constatator sau din oficiu, instanţa de judecată învestită cu soluţionarea plângerii poate dispune, prin încheiere motivată, executarea provizorie a sancţiunii contravenţionale până la soluționarea definitivă a cauzei.

3. La articolul 47, după alineatul (5) se adaugă un nou alineat, care va avea următorul cuprins:

”(6) În ipoteza respingerii plângerii în acțiunea de fond, măsura executării provizorii, dispusă în condițiile alin. (5), se prelungește de drept până la soluționarea definitivă a cauzei, chiar dacă agentul constatator sau instanța, din oficiu, nu a solicitat, respectiv nu a dispus din nou executarea provizorie a sancțiunii contravenționale.”

De ce se dorește o astfel de măsură

”Din cauza lipsei de celeritate a actului de justitie în România, persoanele care au fost sancționate și ale căror drepturi au fost restranse prin aceste procese verbale, au fost nevoite sa astepte câteva luni de zile, chiar ani, pana la primele termene de judecată acordate de către instanțe, pentru a putea obține o suspendare a executarii sanctiunii complementare de interzicere a participării la manifestații sportive. Or, în cele mai multe cazuri, deși persoanele respective au reușit, în cele din urma, după un an sau doi de judecată, sa anuleze procesele verbale, aceste demersuri au fost inutile, deoarece perioadele lungi de judecată depășeau însăși perioada de timp pentru care dreptul de a participa la manifestații sportive le fusese limitat.

Apreciem, astfel, că acest articol nu își găsește utilitatea în spațiul juridic roman (cunoscut ca fiind lent, din punct de vedere al solutionarii plangerilor in fata instanțelor judecatoresti și abundant in greșeli și subiectivism din partea agenților constatatori – care nu detin o pregatire juridica necesara pentru a restrânge exercițiul unor drepturi fundamentale precum cele prevăzute de art. 23 privind libertatea individuală și art. 25 privind liberă circulaţie – drepturi de primă generație, denumite și inviolabilității). Acestea sunt deosebit de important a fi exercitate neîngrădit deoarece, prin conţinutul lor, asigură viața, posibilitatea de mișcare, siguranța fizică şi psihică, precum şi siguranța domiciliului persoanei fizice. Specific acestor drepturi și libertăți fundamentale este ca restrângerea exercițiului lor să se realizeze de către organele judiciare (a se vedea cazul art. 23 din Constituție privind, reținerea și arestarea preventivă), li nu de către organele de ordine publică fără pregătire juridică.

Prin derogare de la norma generală reprezentată de OG nr. 2/2001, în prezenta situație reglementată de legea specială, contravenientul nu poate beneficia de protecția suspendării de drept a executării măsurilor complementare, întrucât legiuitorul exclude un astfel de beneficiu legal al acestuia, fiind supus riscului de a suporta o vătămare iremediabilă în lipsa unei protecții judiciare prin intervenția intermediară a instanței de judecată, cu efect până la soluționarea definitivă a plângerii contravenționale. În caz contrar, sunt încălcate veritabile garanții și drepturi fundamentale conferite justițiabililor de dispozițiile CEDO, fapt ce nu mai este doar la nivel de ipoteza, ci devine tot mai des o certitudine, avand in vedere că soluționarea unui dosar, raportat la complexitatea volumului de muncă al instanțelor, durează mai mult de un an, cat este perioada maximă a sanctiunii complementare a interdicției. În esență, raportat la specificul acestei sancțiuni complementare, o soluție judecătorească definitivă de anulare a sancțiunii contravenționale complementare de interzicere a accesului la competiții sau jocuri sportive nu mai poate pune petentul în situația anterioară executării sancțiunii, deoarece acele competiții și jocuri sportive au avut deja loc.”, arată inițiatorii.