Klaus Iohannis și-a anunțat oficial dorința de a ajunge secretar general al NATO. Cel care a semnat aderarea României la NATO – fostul premier Adrian Năstase – este de părere că Iohannis blufează prin anunțul său. Năstase crede că Iohannis vizează, de fapt, o funcție într-o instituție UE, însă se folosește de acest context pentru maximizarea șanselor sale.

„Iohannis a intrat in criza de timp. Mai are putin pana isi incheie cel de-al doilea mandat. Ce va face in continuare? Sa reia operatiuni de real estate prin meditatii? A depasit nivelul asta, asa incat propune natiunii doua proiecte prioritare: cautarea unui job pentru presedinte si pregatirea unui palat pentru un fost presedinte”, scrie Adrian Năstase, pe blogul personal.

„Diplomatia romaneasca e in alerta pentru identificarea postului. Solutia gasita poarta numele clasic “lovitura de biliard”. In esenta, te inscrii intr-o cursa pe care ai putine sanse sa o castigi dar obtii un credit pentru viitorul concurs. Este clar ca dupa mandatul lui Geoana, de nr 2 la Nato, e greu de crezut ca Romania va obtine pozitia 1. E adevarat ca reusesti sa-l enervezi pe Rutte. Nu are importanta.

Retragandu-ti, ulterior candidatura, castigi un wild card pentru alegerile din UE. Lovitura de biliard inseamna ca lovesti bila Nato pentru ca sa introduci in cos bila UE. In aceasta strategie ar putea ajuta si recent desemnata candidata la conducerea listei de europarlamentari, o apropiata – se spune – a familiei Iohannis.

Iata ca, dupa 10 ani, Iohannis propune, in sfarsit, romanilor, un proiect national!”, a spus Năstase.

Susținerea pentru Iohannis

Klaus Iohannis a intrat în competiție pentru șefia NATO cu premierul olandez Mark Rutte. Cu toate că în aparență olandezul are un plus la momentul actual, negocierile sunt în toi și nu este exclus să se schimbe balanța de forțe care îl susțin pe președintele României.

Se pare că – cel puțin până la acest moment – Iohannis are susținerea Ungariei, Bulgariei, iar restul țărilor din fostul Pact de la Varșovia ar putea să-i ofere suportul. Dar sprijinul cel mai important în toată ecuația ar putea să vină de la Turcia, care e a doua forță militară în NATO.

Miercuri, spre seară, inclusiv ambasadoarea SUA în România și-a anunțat susținerea pentru Iohannis. Ambasadorul Statelor Unite ale Americii (SUA) în România, Kathleen Kavalec, a declarat miercuri, la Suceava, că SUA au un respect deosebit pentru preşedintele României, Klaus Iohannis, răspunzând astfel unei întrebări cu privire la anunţul președintelui privind intenţia sa de a candida pentru funcţia de secretar general al Alianţei Nord Atlantice (NATO). “România este un partener cheie pentru SUA în cadrul NATO, contribuie cu un procent de 2,5 din PIB pentru apărarea sa. România este un aliat cheie şi un partener pe parcursul acestui război teribil de la graniţe şi noi avem cel mai înalt respect pentru preşedintele Iohannis”, a afirmat Kathleen Kavalec.

Vezi și: Klaus Iohannis devine milionar în euro dacă ajunge șef NATO: salariu colosal în fruntea alianței / Ce responsabilități ar avea?

Decalogul lui Iohannis

Preşedintele Klaus Iohannis a prezentat, marţi, 10 puncte referitoare la viziunea sa pentru viitorul NATO, într-un editorial de opinie publicat de Politico, nu la mult timp după ce şeful statului şi-a anunţat candidatura pentru funcţia de secretar general al Alianţei Nord-Atlantice.

„Pentru a aborda seria largă de ameninţări şi provocări, NATO trebuie să fie echipată corespunzător. Scopul cheie al Alianţei este de a asigura apărarea colectivă a Aliaţilor prin îndeplinirea sarcinilor sale cheie de descurajare şi apărare, prevenire şi gestionare a situaţiilor, şi cooperare pentru securitate. Ca atare, prin dezvoltarea adaptării politice şi militare în desfăşurare, trebuie să facem NATO mai puternică”, scrie preşedintele, în articolul publicat marţi de Politico. „Pentru a obţine acest lucru, înaintez un decalog pentru NATO”, mai precizează şeful statului român:

1. „Accelerarea îndeplinirii celor trei sarcini cheie antemenţionate ale NATO prin consolidarea capabilităţilor de descurajare şi apărare în linie cu deciziile luate la Madrid şi Vilnius, intensificarea cooperării prin construirea unei agende mai ambiţioase în acest domeniu şi dezvoltarea eforturilor privind gestionarea crizelor în vederea promovării stabilităţii şi securităţii în „regiunile de interes strategic pentru alianţă.
2. Continuarea sprijinirii Ucrainei atât timp cât e nevoie, precum şi susţinerea parcursului său gradual de a deveni o ţară membră a NATO şi UE.
3. Îmbunătăţirea interoperabilităţii forţelor NATO şi dezvoltarea rapidă a unei baze industriale de apărare în întreaga alianţă, cu încurajarea industriei de apărare din Europa.
4. Încurajarea atingerii pe cât de rapid este posibil a obiectivului de a investi 2% din PIB în apărare de către toate statele membre şi alocarea a 20% din cheltuieli pentru achiziţii de echipamente militare majore.
5. Creşterea rezilienţei NATO şi a ţărilor membre în faţa atacurilor hibride şi cibernetice pentru protejarea infrastructurii critice.
6. Consolidarea parteneriatelor transatlantice prin intensificarea consultărilor şi a coordonării cu toate organismele relevante ale NATO.
7. Consolidarea parteneriatului strategic NATO-UE.
8. Accelerarea transformării digitale şi a investiţiilor în inovaţie având în vedere dezvoltarea tehnologiilor perturbatoare precum inteligenţa artificială.
9. Acordarea unei importanţe şi mai mari rolului NATO ca forum pentru consultări, coordonare şi pregătire în domeniul controlului de arme, dezarmării şi non-proliferării.
10. Evaluarea continuă a metodelor de lucru ale Alianţei şi asigurarea unei reprezentări geografice echilibrate în deliberări şi pregătirea deciziilor”.