Epoca neagră a Bucureștiului

Ar fi atât de multe lucruri de spus despre ultimii 4 ani de administrație bucureșteană încât ar fi nevoie de biblioteci întregi, pentru a cuprinde în paginile a mii de volume, combinația de prostie, incompetență și ticăloșie cu care ne-a blagoslovit “dreapta unită” în 2020. Ghilimele țin loc de clarificări ideologice pentru analfabeții care se pretindeau “forțe ale binelui”, fluturând cătușe și împroșcând cu virtutea “plăcuțelor suedeze”, sub bagheta dirijorală a unei geci roșii cvasi-lipsite de nefolositorul conținut, aflat adesea în vacanță. Astfel, în lupta irațional-fascistă cu “ciuma roșie”, s-a ajuns la cele mai rele blocaje posibile pentru capitala unei țări din UE. Și totuși, trebuie admis că alegerile pentru primarul Capitalei s-au desfășurat corect, iar câștigătorul lor incontestabil a fost Nicușor Dan. Precizarea este relevantă pentru comparația cu cel mai mizerabil sector din București, condus de isterică și sinistră formă de viață, ce beneficiază de impunitatea specifică guvernatorilor de colonii. Totul sub ochii blajini ai unui popor mai ușor de păcălit decât un copil de 3 ani cu o bomboană. Dacă vreun edil PE SE DE ar fi făcut o milionime din ce au făcut primarii de la sectorul 1 și de la București, ar fi înfundat pușcăria pe viață, împreună cu tot neamul lui, adormit sau nu.

Însă toate astea sunt deja istorie.

Astăzi, important e viitorul. Iar pentru viitor se pregătește și insul care ne amintește de emisiunea umoristică pentru copii din anii ’90, intitulată “Feriți-vă de măgăruș”. Era concurs, cu muzică și dans, întrebări de cultură generală. Prezența măgărușului era un soi de sancțiune. La fel cam ca prezența netunsului în fruntea trebilor de pe malul Dâmboviței, ca încă o dovadă că votul negativ produce adesea monștri. Pentru cei care nu realizează ce fel de monștri, le propun o reamintire a prezidențialelor din 2004, 2009, 2014 și 2019. Inutil să reiau că nimeni nu a făcut duș cu apă caldă a doua zi după localele din 2020, înafara celor cu centrală proprie. La fel cum aglomerația și dezastrul din trafic s-au agravat, în vreme ce gropile au acaparat mai mult ca niciodată carosabilul. Promisiunile în plan economic s-au concretizat prin blocajul edilitar intenționat, afectând încasările bugetare, crescând șomajul și închizând firme, dar alungând și mulți locuitori în Ilfov, din cauza exploziei prețurilor la achiziții și chirii, locuitori care amplifică poluarea, continuând să lucreze și să aibă copiii la școală în București.

Coaliția disperării

Pe acest fond, situat la limita între comic și tragic, închipuiții salvatori pe stil nou au îngropat securea războaielor personale, iar din încrucișarea politică a parameciului cu amiba și euglena verde a rezultat “polul” USR-PMP-FD, care jură să lupte pentru victoria finală a proastei administrații. Am povestit aici cam ce a reușit Nicușor Dan în cei 4 ani. Însă declarațiile sale de săptămâna asta frizează patologia, apropiindu-se periculos de necesitatea cămășii de forță. Întâi, primarul susținut de PNL, Nicolae Ciucă și Klaus Iohannis ne-a anunțat că e normal să încalce legea, din lipsă de personal. Asta deși cheltuiește milioane de euro pe avocați care pierd procesele de hărțuire cu diverse firme sau diverși particulari, procese soldate cu alte pagube tot pentru buzunarul bucureștenilor. Apoi ne-a zis ca era firesc să promită lucruri imposibile: “Pe unele, recunosc, am avut anumite naivităţi la momentul în care le-am făcut, cum ar fi trenul metropolitan despre care nu avem informaţiile care este starea. E un proiect care aşteaptă CFR-ul […] stăm după ei.” Dar cireașa de pe tort a fost amplasată alatăieri. Salvatorul ne-a spus că o comasare a alegerilor „ar fi un atac la democraţia din România” pentru că alegătorii nu ar ajunge să se informeze corect despre subiectele puse în dezbatere pentru fiecare dintre scrutine. Am scris aici despre ipoteza comasării. Si sigur că discuția poate fi plasată în plan moral, chiar dacă ridicolii care o contestă s-au încolonat cu un solemn cretinism să voteze la referendumul “pentru justiție” din 2019, în aceeași zi cu europarlamentarele. Pe “naivii utili” care au ștampilat atunci pentru nemodificarea legislației specifice prin ordonanță îi informez respectuos că una din primele măsuri ale “guvernului meu”, condus de Ludovic Orban, la câteva luni după ce ei se încolonaseră la urne, a fost exact modificarea acelei legislații. Prin ordonanță! Însă revenind la aserțiunea comicului involuntar, apare întrebarea de logică (nu neapărat matematică): dacă personajul ne-a spus că a fost naiv când a promis diverse enormități, ce rost ar mai avea “buna informare”? Presupunând că bucureștenii vor să afle dacă vor avea apă caldă, parcări, aer curat, parcuri si dezvoltare economică, adică să fie bine documentați, ce garanție au ei că “informarea” nu va fi același lung șir de minciuni, admise cu o zglobie impotență de către autorul lor, după 4 ani?